Completare Femei III

De ce crezi ca sunt mai evoluate ?? .. hmm pai ia sa vedem ..in primul rand cea mai usoara cale de a ajunge la inima unui barbat.. ? care`i asa ? prin stomac ? probabil pana mea

Subiecte bac 2009 , subiecte bacalaureat 2009 , subiecte bac 2009 rezolvate , subiecte bac , subiecte minister , ministerul invatamantului , cele mai bune subiecte , subiecte reale bac
Cele mai ieftine asigurari RCA , Cele mai ieftine asigurari Casco , cele mai bune firme de asigurari
Credite online , bani online , castiga bani online , venituri suplimentare , bani acasa , fa bani simplu
Daca prin Constitutia din 13 aprilie 1948 se pregatise o transformare totala a economiei nationale si o nivelare la standardul cel mai scazut a puterii economice a locuitorilor Romaniei,in Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952,facandu-se bilantul transformarilor economice,predomina realizarea intereselor politice ale Partidului Comunist Roman,denumit inca Partidul Muncitoresc Roman.
Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952 este constitutia totalei aserviri a Romaniei fata de Uniunea Sovietica.
Constitutia incepe cu un capitol introductiv,in care se pune la baza existentei statului roman dependenta de Uniunea Sovietica.Chiar in cuprinsul Constitutiei,in art. 3 este indicata explicit dependenta Romaniei de Uniunea Sovietica.Republica Populara Romana devene in mod constitutional un protectorat al Uniunii Sovietice.
Copiind structura de stat a Uniunii Sovietice,s-a infiintat si la noi,ca in orice stat unional,o regiune autonoma,Regiunea Autonoma Maghiara,Republica Ppoulara Romana incetand a mai fi un stat unitar.
Drepturile prevazute in Constituite erau:dreptul la munca,dreptul la odihna,dreptul la pensie,dreptul la invatatura,egalitatea in fata legii,drepturile minoritatiilor,egalitatea in drepturi a sexelor si libertatea de constiinta.Asa-zisele drepturi precum egalitatea in fata legii,drepturile minoritatiilor si egalitatea in drepturi a sexelor erau drepturi colective si reprezentau in realitate o egalitate in lipsa de drepturi.Cat priveste liberatea de constiinta,lasand la o parte aspectul ei interior,care este necontrolabil,manifestarile sale exterioare erau puse sub o libertate supravegheata,cum rezulta din texte.
Libertatile de afirmare a personalitatii omului erau enumerate toate,intr-un singur articol,art. 85.Acestea erau:libertatea cuvantului,a presei,libertatea intrunirilor si mitingurilor,libertatea cortegilor si a demonstratiilor de masa.Aceste libertato trebuiau exercitate insa,se spun in continuare in alineatul II al aceluiasi articol:”in conformitate cu interesele celor ce muncesc si in vederea intaririi regimului de democratie populara”. Deci,orice manifestatie exterioara a unui cetatea trebuia canalizata in sensul mentinerii puterii existente a regimului de democratie populara,ceea ce suprima orice optiune si nu insemna libertate,ci obedienta.
Art. 86 se refera la dreptul de asociere,ce era subordonat inregimentarii sub conducere Partidului Muncitoresc Roman,obligatie ce era statornicita expressis verbis in art. 90:”datoria de inregimentare in construire socialismului”,ceea ce insemna anularea dreptului in sine.
In aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima data despre proprietatea socialist(art. 6),care a constituit mijlocul economic de aservire a cetateanului,precum si de “rolul conducator al partidului”(art 86),mijlocul politic de aservire a lui.De vreme ce intreaga activitate a puterilor statului era subordonata Partidului Muncitoresc Roman,o analiza a puterilor statului in aceasta Constitutie este inutila.
La 24 septembrie 1952 prin modificarea Constitutiei,Consiliul de Stat concentreaza prerogativele importante ale puterii executive si ale puterii legislative,in dauna guvernului si a Marii Adunari Nationale.

Impunandu-si controlul asupra intregii societati romanesti, P.C.R. a actionat pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurile sale politice. In martie 1948 au avut loc “alegeri” pentru Adunarea Constituanta, castigate practic, in conditiile distrugerii sistemului democatiei parlamentare, de Frontul Democratiei Populare, o alianta patronata de partidul comunist si in care mai erau mentinute, doar formal, unele resturi de formatiuni politice sau partide-satelit, ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populara Maghiara, Partidul National Popular, care, de altfel, si-au incetat ulterior existenta. S-a constituit Marea Adunare Nationala care a votat, la 13 aprilie 1948, o noua contitutie. Inspirata din cea sovietica, consfintind prin articolul 3, ca “intreaga putere emana de la popor”, noua lege fundamentala a statului roman instituia, de fapt, sistemul monopartidului politic in tara noastra. . Un for de conducere pe linie de stat era Prezidiul Marii Adunari Nationale, functia de presedinte al sau fiind ocupata succesiv de Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958), Ion Ghoergh Maurer (1958-1961). O noua lege fundamentala a fost votata peste patru ani, la 24 septembrie 1952, si a consfintit rolul decisiv al partidului comunist in conducerea Romaniei. Ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat Constiliul de Stat.
In numele unei asa-zise ascutiri a luptei de clasa, a organizarii si manifestarii dictaturii proletariatului (din teoria marxist leninista), au fost incalcate brutal drepturi si libertati democartice ale oamenilor. Orice forma de opozitie a fost reprimata violent. Sub acuzatia de “tradare”, “sabotaj” sau agenti ai imperialismului” a fost profund afectat tot corpul de elita al vetii politice si culturale interbelice. Intre 1947-1952 au fost inscenate numeroase procese politice, ca cel impotriva liderilor Partidului National Taranesc – Iuliu Maniu si Ion Mihalache ce s-au soldat cu pedepse grele la inchisoare sau lagare de munca, unde au pierit multi adversari ai comunistilor. Au fost lichidate, cu brutalitate, incercarile de rezistenta armata din zona muntilor Bucegi, Fagaras. S-a manifestat totusi, desi firav, o rezistenta militara la instaurarea regimului comunist. Au actionat, astfel, grupuri armate, ca de exemplu in Banat – Tanase, Ionescu, Blanaru, Spiru, in Oltenia – maiorul Dumitriu, in Arges – Traian Marinescu, Fagaras - general Arsanescu si fratii Amautoiu. In cadrul constituirii noului aparat de stat, intre 1948-1949 s-au creat Securitatea si Militia Populara. Securitatea a devenit un instrument de teroare si represiune, indreptat impotriva oricarui opozant al noului regim. Era coordonata de generali, dintre care unii erau agenti ai serviciilor de spionaj, ca A. Nikolski, P. Bodnarenko. In 1952 si-a inceput activitatea de reprimare Alexandru Draghici, devenit ulterior ministru de interne.
Sistemul detentionar al Romaniei comuniste a cuprins numeroase inchisori si lagare de munca, ca acelea de la Gherla, Aiud, Pitesti, Sighet, Ramnicu-Sarat, Portita, canalul Dunare - Marea Neagra, ce au grupat, intre 1949-1964 si in anii urmatori, in conditii infioratoare de munca fortata si de exterminare, un mare numar de detinuti. Masurile antidemocratice au privit si institutia Bisericii, care a fost crunt reprimata. Multi proti au fost arestati, iar numeroase manastiri inchise, in special ale cultului greco-catolic, dar si cele ale cultului ortodox. La 17 iulie 1948, guvernul roman a denuntat Concordatul cu Vaticanul, iar la 1 decembrie cultul grecu-catolic a fost desfiintat si episcopii sai arestati. Noua lege a cultelor, din 14 august 1948, a supus Biserica statului comunist.
Represiunea s-a intensificat, intre anii 1956-1959, sub influenta miscarilor anticomunistedin Polonia si a revolutiei maghiare, privind mai ales cercurile intelectualilor. “Zelul” demonstrat de agentii organelor represive a dus in cadrulimpunerii colectivizarii, la stramutarea fortata de sate intregi din Banat in Baragan, in 1948, si la judecarea, dupa datele mentionate chiar de Gheorghe Gheorghiu Dej, a circa 80.000 tarani.
Intre personalitatile care si-au pierdut viata in urma represiunii comuniste, amintim pe Iuliu Maniu, Ghoerghe Bratianu, Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Radu Rosetti s.a.Cunoscuti oameni de cultura – Ioan Lupas, Ion Petrovici, M. Vulcanescu, Lucian Blaga, SimionMehedinti, Dimitrie Gusti au pierit in inchisori sau au fost marginalizati si au sfarsit in mizerie.
Comunismul a antrenat si grave modificari ale culturii nationale. In incercarea de a imita modelul dovietic, unii autori, trecuti in slujba culturii comuniste (culturnicii), precum Mihai Roller, au incercat rescrierea valorilor traditionale ale culturii nationale sub lozinca demagogica a marxism-leninismului. In slujba noii puteri, din convingere sau pentru a supravietui, ei au modificat, cu buna stiinta istoria tarii si au fetisizat, in literatura si arta, chipul muncitorului. S-a introdus, dupa 1946 o cenzura foarte stricta, care a afectat peste 2000 de titluri de carti si reviste. In epoca celui mai incrancenat dogmatism cultural, cultura romaneasca a fost profund afectata, in 1948, de reforma scolara si de reorganizarea Ministerului Invatamantului, a Academiei Romane si a institutelor de cercetare. Intre 1956-1959 intelectualitatea a fost lovita de un nou val de represiune. Multi profesori au fost inlaturati din institutele de invatamant superior in baza unor acuzatii imaginare. Discipline, care adusesera, altadata, faima stiintei romanesti au fost prectic etichetate drept “burgheze” – filozofia, statistica, sociologia si au fost practic desfiintate. Cu toate acestea, trebuie sa mentionam faptul ca s-a desfasurat o lupta contra analfabetismului si deschiderea, fie ea si multilata, a culturii catre populatie in ansamblu.
In februarie 1948, in mod silit, prin inlaturarea si exterminarea din randul Partidului Social –Democrat a celor care se opuneau fuziunii, comunistii au inghitit partidul amintit. S-a format Partidul Muncitoresc Roman, prototipul partidului unic,in cadrul regimului comunist. In ciuda unor greutati si inlaturandu-I pe toti contracanditatii, figura centrala din partid a fost, intre 1945-1965, Gheoghe Gheorghiu Dej.
In perioada stalinizarii tarii, partidul comunist a concentrat in mod absolut puterea in mainile sale. Devenit principalul ac\gent executor al unui sistem politic dictatorial, partidul si-a sporit randurile, de la 720.000 de membri in 1950 la 1.450.000 in 1965. Intre 1945-1947 chiar si o parte din fostii simpatizanti ai Garzii de Fier si-au gasit refugiul in randurile comunistilor.
In interiorul partidului s-a desfasurat insa o necritatoare lupta pentru putere. Intre 1948 si 1952 s-a afirmat o grupare – Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu – adepta a subordonarii totale fata de P.C.U.S. Impotriva sa s-a manifestat Gheoghe Gheorghiu-Dej, partizan al liniei nationale in impunerea comunismului. In 1952, cel sin urma a izbutit sa inlature gruparea condusa de Ana Pauker. Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al partidului si prim-ministru. In 1952 a intrat in Biroul politic si viitorul dictator, Nicolae Ceausescu.
Republica Populara Romana este un stat al oamenilor muncii de la orase si sate.

Republica Populara Romana a luat nastere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german si a eliberarii Romaniei de catre glorioasa Armata Sovietica, eliberare care a dat putinta poporului muncitor, in frunte cu clasa muncitoare condusa de Partidul Comunist, sa doboare dictatura fascista, sa nimiceasca puterea claselor exploatatoare si sa faureasca statul de democratie populara, care corespunde pe deplin intereselor si nazuintelor maselor populare din Romania.

Astfel s-au putut incununa cu o victorie istorica lupta de secole dusa de poporul muncitor roman pentru libertate si independenta nationala, luptele eroice ale clasei muncitoare aliata cu taranimea muncitoare pentru doborirea regimului capitalisto-mosieresc si scuturarea jugului imperialist.

Faurirea si intarirea statului de democratie populara, prietenia si alianta cu marea Uniune Sovietica, sprijinul si ajutorul ei dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si inflorirea Republicii Populare Romane.

Fortele armate ale Republicii Populare Romane stau de straja hotarelor tarii, suveranitatii si independentei poporului roman, securitatii sale si pacii.

Politica externa a Republicii Populare Romane este o politica de aparare a pacii, de prietenie si alianta cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste si cu tarile de democratie populara, o politica de pace si prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace.

Minoritatile nationale din Republica Populara Romana se bucura de deplina egalitate in drepturi cu poporul roman. In Republica Populara Romana se asigura autonomie administrativ-teritoriala populatiei maghiare din raioanele secuesti, unde ea formeaza o masa compacta.

Prezenta Constitutie a Republicii Populare Romane consacra rezultatele obtinute pana acum de oamenii muncii, in frunte cu clasa muncitoare, in opera de construire a societatii socialiste in tara noastra.

Politica statului de democratie populara este indreptata spre lichidarea exploatarii omului de catre om si construirea socialismului.